Executarea silita

Executarea silita constituie ultima faza  a procesului civil si reprezinta, in tara noastra, o importanta garantie a infaptuirii justitiei, intemeindu-se, in toate fazele ei, pe principiul legalitatii. Concomitent cu realizarea drepturilor creditorului, legea ocroteste debitorul si orice alte persoane impotriva oricaror masuri execisve. Urmarirea se efectueaza numai asupra patrimoniului debitorului, fiind cu desavarsire interzisa orice masura de constrangere asupra persoanei acestuia. Desi de regula, executarea silita se aplica aspra intregului patrimoniu al debitorului, legea excepteaza da la urmarire unele bunuri strict necesare pentru existenta sa si intretinerea familiei sale, pentru exercitarea meseriei sau profesiei ori alte bunuri cu destinatie speciala. Un mijloc pentru asigurarea legalitatii executarii silite il reprezinta si contestatia la executare. Executarea silita poate fi directa sau in natura, de exemplu; ridicarea de la debitor a unui bun pe care il detine fara drept, demolarea unei constructii, evacuarea dintr-o locuinta etc., ori indirecta sau prin echivalent, constand in incasarea de catre creditor a unor sume banesti obtinute prin vanzarea bunurilor debitorului ori prin poprire. In raport cu natura bunurilor supuse urmaririi executarii silite poate avea mai multe forme, prevazute de codul nostru civil: urmarirea bunurilor miscatoare ce se afla in posesia debitorului; urmarirea si poprirea bunurilor miscatoare ale debitorului care se afla in posesia celui de al treilea; urmarirea fructelor prinse de radacini; urmarirea veniturilor unui bun nemiscator; urmarirea bunurilor nemiscatoare; predarea silita a miscatoarelor si nemiscatoarelor. Prin lege sunt reglementate si unele proceduri speciale de executare silita. Printre acestea se enumera reglementarile cu privire la executarea silita impotriva persoanelor fizice a platii impozitelor si a creantelor banesti ale persoanelor juridice.